Decizia corectă – Deux Alpes

          Noul sezon a început oficial pentru mine. In același loc unde obligat/forțat l-am terminat pe ultimul. În Franța. Campionatul European în plină desfășurare și eu sunt la ski în aceași țară. Nu am nici cel mai mic interes să mă duc la un vreun meci. Dragostea mea pentru schi produce lucruri neașteptate J.

            Să vă povestesc puțin cu cine am venit. Sau mai bine spus cu cine am schiat, că de venit am venit singur. În Brașov și în lumea schiului românesc (și nu numai) numele Mihai Bâră este un nume cu greutate. Am avut plăcerea să îl întâlnesc anul acesta când a fost în vizită în Romania, după ce am reusit să obțin numărul lui de telefon de la un prieten. Lucrează în schiul alpin din Andorra de 20 de ani încoace. Am auzit foarte multe lucruri bune despre dânsul, nu numai din țară cât și de afară. L-am sunat, ne-am întalnit, iar după o lună de la întalnire sunt la schi cu el în Franța.

 

             În ultima lună de când am decis să îmi iau soarta în proprile mâini in mod oficial și să fac marea schimbare, mă tot întrebam dacă am luat decizia corectă. După numai 6 zile de schi cu Mihai Bâră nu mai am nici un dubiu. Am învățat foarte multe și mi-am adus aminte ce înseamnă să schiez cu plăcere. De la tură la tură am simțit cum schiez din ce în ce mai bine. Fară să il flatez, i-am spus ce vă spun și voua acum: niciodată nu m-am simțit atât de bine pe schiuri. Acest stagiu a fost un real succes și sunt convins că în viitorul apropiat o să mai lucrez împreuna cu Mihai și Ruben (celălălt antrenor din echipă). Am rămas plăcut surprins și de copiii de la ei din echipă, un grup foarte frumos care poate să faca lucruri foarte frumoase în viitor.

              

             Acestea fiind spuse, săptămâna urmatoare o să am niste intalniri in Austria cu actuali și potențiali noi parteneri. Tot legat de schi, bineînțeles.

Toate cele bune,

AIV

Schimbarea

Nu am o experiență atât de vastă in schiul alpin. Cel puțin dacă mă compar cu oameni precum dragul meu coleg de lot, Alexandru Barbu. Aș spune că el a schiat non-stop din 1997 pană acum…. asta înseamnă 19 ani de experiența (poate mai mult, dar nu îmi răspunde acum la telefon), 19 ani de performanță în schiul alpin. Haideți să comparăm: am început în 2003 și m-am oprit in 2010, am mers la facultate 3 ani și am reînceput in 2013. Deci putem spune 10 ani.

Eu consider că fiecare dintre acești ani este crucial. De ce vă spun asta? Chiar dacă nu am o experiență așa de vastă, știam în măduva oaselor că este vremea unei schimbări…un șoc la echipă, ca să folosesc un limbaj fotbalistic. Nu mai eram atât de motivat. Sportul de performanță se bazează într-o mare parte pe instinct. În acest moment îl urmez fără rezerve și sunt convins 100% că fac ceea ce trebuie pentru binele carierei mele. Bineînțeles că în afara instinctului sunt și alți factori care au influențat decizia mea.

            Ce am schimbat mai exact?

 În primul rând voi schimba locul în care am locuit în mare parte in ultimii 3 ani. Schimb un pic peisajul. Trebuie să vă recunosc nu a fost o decizie ușoară, sub nici o formă. M-au năvălit amintirile în momentul în care a trebuit să ies din casă pentru ultima oară. Acea casă a fost unul din factorii principali când am decis să revin în schiul de performanță. Sunt sigur că fără ea nu exista nici actuala mea carieră în schi. A fost foarte greu să renunț… Dar la fel ca și cu fostele iubite: la un moment dat ști că relația s-a consumat și cu toate că înca ții la ea trebuie să pui punct. Personal nu îmi place să fiu eu cel care o încheie, dar niciodată nu s-a întamplat altfel. Asta este viața, o accept cum e J.

 În al doilea rând am decis să schimb echipa din care fac parte. Nu eram fericit cu unele aspecte din jurul meu și de felul în care se desfăsurau anumite evenimente. Mereu m-am gândit că este doar problema mea și trebuie să mă schimb. Departe de adevăr. Din respect fată de persoanele implicate nu vreau să spun acum mai multe. În momentul în care o să îmi scot biografia o să aflați tot ce a fost bine și tot ce a fost mai puțin bineJ. Însă pe această cale aș vrea să le multumesc foștilor mei coechipieri și antrenorului pentru momentele frumoase petrecute împreună și pentru tot ce am învățat de la ei în acesti ultimi 3 ani. Sunt convins că va fi un factor important pentru orice succes pe care îl voi avea în viitor în schiul alpin.

Acestea fiind spuse, sper ca în acest moment lucrurile legate de viitorul meu sunt mai clare și pentru voi. Dacă aveți întrebări sau doriți să interacționăm, vă rog frumos să nu ezitați!

   Toate cele bune,

   AIV.

Change

   I do not have such a vast experience in alpine skiing. Not compared to people like my dear colleague Alexandru Barbu. I would say he is skiing non-stop since 1997 till 2016. Those are 19 years (at least, it could be longer, he is not answering the phone) of experience in alpine skiing. Let’s compare. I started 2003, did it till 2010, went to University 3 years, started again 2013. We can say that’s 10 years. I consider every year to be crucial.

   Why did I tell you all this? Because even with my lack of experience I knew it in my bones it was time for a change. For a shock. Motivation was going down. Sport is based a lot on instinct. I am following at the moment without hesitation and I believe in my heart and soul I am doing the right thing. They usually never betray me J.

   Of course alongside instinct there had to be a series of factors to influence my decision. What exactly did I change?

   First is the place where I live a big part of my year. Does the words change of scenery mean anything to you people? I have to admit…it was not a happy moment the moment by any stretch of the imagination the moment I actually did move out. That house was one of the main factors when I decided to start skiing again. I am 100 percent sure that if that house was not there you would not be reading my ski blog. It was really hard to let go…but like with a girlfriend…at some point you know it is over and you have to do the harsh thing. Personally I hate doing that. Sometimes I wish they would leave me, but sadly they never do. Oh well J.

   The second change that I felt I had to make was the team. I was not happy with the setup I had anymore. I was not happy with some aspects of what was happening around me. I always thought it was my problem and I had to change. I tried to do so for more than a year and a half. Did not work. Out of respect for the people involved I will not say more. For the moment anyway…when my book comes out you will have all the dirtJ. I also take this time to thank my former team mates and coach for all the good times we have and for everything I have learned in this time. I grew up a lot in this 3 years and it will be an important factor of any future success I have.

   There you have it. I hope this article clears out the air for the moment and please feel free to interact and ask anything.

   

   All the best,

   AIV.

Stronger than ever

The season 2015-2016 is finished. 2016-2017 already started. I have only one word to describe the last season: CHANGE. I decided to change many things around me. Starting with the way I go about alpine skiing, to changing where and how I live, to changing my staff and my team in general. But this I will explain in a follow up article this week.

Today I would like to announce how it will be from now on. I know that not many people follow me but have a moral obligation to the ones that do.

1. Rebranding everything, creating a strategy for many years, with some help of course, more later.
2.  My blog will have weekly posts on many themes such as: Olympics, promoting alpine skiing in Romania etc.
3. You will find everything you need to know about me, like where I will race, where I plan to race and even other events I might participate in.

S    So without further to do I will, as they say, let the dogs out J.
      Welcome back. Stay in touch.

Sezonul 2015-2016 s-a terminat. 2016-2017 a început deja. Am un singur cuvânt prin care pot descrie sezonul ce a trecut: SCHIMBARE. Am decis să schimb foarte multe lucruri din jurul meu. Începând cu modul de abordare a schiului, locuința, echipa etc. Dar o sa povestesc despre asta intr-un alt articol tot in această săptămână aici pe blog.

Astăzi aș vrea să vă anunt cum va fi de acum incolo. Știu că nu mulți oameni mă urmăresc, dar simt că am o obligație morală față de cei care o fac.

1. Rebranding, o strategie pe mai mulți ani, cu ajutorul de rigoare bineințeles.
2. Blogul meu va avea  postări săptămănale pe teme diferite precum: Olimpiada, promovarea schiului alpin în România etc.
3. Veți afla tot ce doriți despre mine, unde concurez, unde ma gândesc să concurez și chiar și alte evenimente la care voi lua parte.

Acestea fiind spuse, să ii dăm bice, după cum se spune J.

Bine ați revenit. Rămâneți aproape.

     

1.Zauchensee (EC)

     So here it is. It has been a long time since my last race. 8^th April. Skiing is a funny sport that way…weather plays such a big part in it. At the start of the season you look in the calendar: ok so I am going to go to this race this race and this race…plan B is this one and this one. Guess what? All of them were cancelled. All around Europe. Even the plan B. But I do not subscribe to coincidences. I believe that no matter how random things may appear…there is still a plan. With this in mind, on the 13-16.01.2015 will be my first race of the season in Zauchensee (AUT). This is also my debut in the European Cup (the Europa League of skiing). Less than one month to go to the World Champs in Beaver Creek. Jawohl.

    

     Asadar suntem aici. A trecut mult timp de la ultimul meu concurs pe 8 aprilie. Acesta este sportul care l-am ales…conditiile meteorologice au un rol imens. La inceputul fiecarui sezon te uiti in calendar: merg la cursa asta, asta, si asta iar apoi daca ceva nu este in regula planul B este cursa asta si asta. Ei bine…totul s-a anulat. Cu planul B in frunte. Dar eu nu cred in coincidente. Sunt de parere ca indiferent cat de mult par lucrurile de aiurea…mereu exista un plan. Cu aceasta mentalitate voi lua startul la Zauchensee (AUT) pe data de 13-16.01.2015. Prima cursa a sezonului reprezinta si debutul meu in Cupa Europei (Europa League a schiului), cu mai putin de o luna pana la Campionatele Mondiale din Beaver Creek. Jawohl. 

14-15 ROU

     Dragi prieteni si sustinatori. Noul sezon competitional se apropie incet dar sigur. Pare ca a trecut o vesnicie de la ultima mea cursa. Era aprilie si era Slovenia…dar ce cursa frumoasa.

     As dori sa imi cer scuze pentru faptul ca nu am postat nimic vara respectiv toamna aceasta. Sa fiu sincer cu voi, am fost pe punctul de a avea un website. Intre timp am decis ca ar trebui sa mai cresc un pic ca nivel in schiul alpin pana fac asta. Blogul e suficient pentru acum. Si promit ca o sa fiu din ce in ce mai activ.

     Sa va fac un mic rezumat al sezonului de pana acum. Chiar daca nu au inceput concursurile, va asigur ca nu doar am dormit in acest timp, cum am auzit ca spun unii ‘fani’ ai mei.

1.             Membru nou in echipa. Va amintiti de baiatul acela irlandez pe care l-am cunoscut pe la concursuri anul trecut? Patrick Mc Millan? Nu? Cum nu? Habar nu aveti despre cine e vorba? Corect, nu era suficient de important ca sa il mentionez. Ideea e ca acum face parte din mica noastra trupa de vitezisti, alaturi de Georg Lindner (MDA) si subsemnatul, sub conducerea acealuiasi Hans.
2.             Echipament nou. Nu mai este Atomic, este BLIZZARD. Am avut ocazia sa testez schiurile la finalul lunii aprilie si m-am indragostit instantaneu de ele. Gratie lui Hans si a rezultatelor de anul trecut am o relatie buna cu cei de la race department. Prin aceasta cale vreau sa le multumesc ca mi-au dat ocazia sa fac parte din marea familie Blizzard. Tin sa multumesc in egala masura clubului ASC Corona Brasov care a contribuit cu partea financiara a tranzactiei. Multumesc domnului Catalin Leonte (presedintele sectiei) si domnului George Scripcaru (primarul Brasovului).
3.             Pregatirea de vara. A fost cea mai grea vara de pana acum. Am invatat extraordinar de multe lucruri legate de pregatirea fizica pentru schiul alpin din ziua de azi si abia astept sa vad rezultatele pe partie.
4.      .     Sustinere. Sunt extrem de incantat ca din ce in ce mai multa lume se intereseaza de cariera mea si incearca intr-un fel sau altul sa fie alaturi de mine. Anul trecut am facut un pas mare in schiul mondial. In acest moment sunt pe locul 380 la coborare (anul trecut 468), si 623 la Super G (anul trecut 1800). Am demonstrat ca am calitatiile necesare sa progresez si ca am un viitor in sportul asta. Clubul si Federatia sunt alaturi de mine. Nu ma intelegeti gresit, e loc si de mai bine, inca mai sunt gauri in buget. Dar sunt increzator.
5.             Viata personala. Familia mea e bine multumesc de intrebare. Fratele meu e din ce in ce mai putin enervant, ceea ce este imbucurator J. Viata mea amoroasa dupa cum va puteti imagina este practic inexistenta. Dar asta nu inseamna ca nu imi iau lovituri. Amuzant cum mi se tot intampla. Nu spun ca sunt perfect. Nici pe departe. Probabil ca din aceasta cauza am dezamagiri, ca dezamagesc si eu. Dar n-are nici o problema. Dragostea mea e schiul.           
6.              Soricel. In ultima saptamana am locuit in acelasi apartament cu un mic prieten. Patrick l-a denumit Norbert Stalin (nu ma intrebati de ce). Dar nu e problema. Acum 2 ore l-am pus sa plimbe ursul J.

     REZUMAT. Sunt mai puternic acum decat in sezonul precedent. Si fizic si mental. Vreau sa obtin rezultate mai mult ca niciodata, si am tot ce imi trebuie pentru a face asta. Astept cu nerabdare primele curse ale sezonului. Mi-a lipsit competitia in ultimele 8 luni. Inchei cu un citat din Bode Miller: GO FAST, BE GOOD, HAVE FUN.

PS: Poze gasiti mai jos dupa articolul din limba engleza.

14-15

     My dear friends and followers. The new season is slowly but surely approaching. Seems like a lifetime since my last race. April in Slovenia…but what a race that was.

     I apologize for my lack of posting this summer and autumn. To be completely honest I was on the verge of having a website. In the meantime I decided I do not deserve one just yet, and I should  grow up in skiing a little bit more before I do so. This blog is more than enough for now. And I promise you I will be much more active.

      Let me sum up the season so far. Even if the races did not start just yet for me, I have done a little more than sleeping, like some ‘fans’ of mine would say.

1.       New addition to our team. You all remember my Irish friend who I met last season Patrick Mc Millan right? What? No? I have not mentioned him at all? Oh right he was not at all important. Well long story short he is now part of our little speed group, having joined Georg Lindner (MDA) and myself under the guidance of Hans.

2.       New tech. Not Atomic, BLIZZARD. I tested them in April and fell in love right away. I have a good communication going on with the people from the race department and would like to take this opportunity to thank them for allowing me to come in the Blizzard and Tecnica family. Not to forget my club ASC Corona Brasov who made everything possible finance wise. Thank you Mr Catalin Leonte (club president) and Mr George Scripcaru (mayor of Brasov).

3.       Summer training. This summer was the hardest summer I ever had. I learned a lot about what physical preparation for alpine skiing is in the modern day and can’t wait to see the results on the slope this season.

4.       Support. I am happy that I am getting more people on board with my program and believe more in me after the results of last season. A big step was made last year, the world rankings proofing that: Downhill from 468 to 380, Super G from 1800 to 623. I proved to my club and ski federation I am one very much for the future and are now beside me. Don’t get me wrong, I am still a couple of thousands euro short. But I am confident.

5.       Personal life. My family is ok thank you for asking. My brother is starting to be less annoying so that’s always good J. My love life as you can imagine is non-existent at the moment. Even so I managed to get clobbered in this time. Funny how that goes. It is something I have to improve on in the future and make sure it does not happen again. But hey…the heart is stronger than the brain sometimes…what can you do. I know I am not perfect. Far from it. I know I always disappoint. Maybe that’s why people never cease to disappoint me as well.

6.       Mouse. For the last week I had a little mouse living in my house. Patrick named him Norbert Stalin (no idea why). But don’t worry. Two hours ago I caught him and kicked him out of the house. So it’s all good J.

     TO SUM UP. I am now a stronger individual than I was last season, both mentally and physically. I want results more than ever, and now I have much better means to do so. Waiting eagerly for the first races, I missed them a lot over these last 8 months. And to quote Bode Miller: GO FAST, BE GOOD, HAVE FUN.