Friday, 29 July 2016

Campionatele Naționale 15-16



CHEMAREA. În fiecare an în România are loc Campionatul Național de Schi Alpin. Deoarece nu este o cursă FIS, este importantă doar pentru clasamentele naționale. Era finalul lunii martie când organizatorii au găsit o locație unde să se poată desfășura probele. Problema a fost ca de obicei… lipsa zăpezii. La acel moment sezonul meu era încheiat. Nu natural, ci după o căzătură destul de zdravănă la Campionatele Naționale ale Marii Britanii desfășurate în Franța. Primesc un telefon de la clubul meu Corona Brașov. Mă anunță că se țin ”naționalele”. Pot să mă duc? Mă uit la picior…mă gândesc 5 secunde…hai că încerc, dar nu promit nimic dată fiind situația. Am pus totul în mașină și m-am pus pe condus.     

    

DRUMUL. După cum poate unii dintre voi știți, dacă ai o gleznă umflată este ideal și recomandat să ții piciorul în sus, mai ales o perioadă de timp după accident. Vă închipuiți sigur că acest lucru nu a fost posibil în timpul condusului. Bineînțeles că glezna a început să mi se umfle mai tare. Pe lângă asta am întâlnit și un “mic” accident pe drum spre România. Accident care m-a ținut pe loc câteva ore bune. Se întâmplă, ce să-i faci? În fine, după ce am reușit să pornesc din nou, s-a făcut prea târziu și glezna se umflase mult prea mult. Am decis să mă opresc la Petroșani, destul de aproape de Transalpina unde se desfășura competiția. Am ajuns în camera de hotel și am încercat să mă încalț. Nici o șansă. Nu am intrat în panică. Hai să dorm puțin, stau cu piciorul sus la noapte, mă trezesc la prima oră și mai încerc încă o dată. Zis și făcut. Nici măcar o șansă. Era cât se putea de clar pentru mine: probele din ziua respectivă erau compromise. Era luni. Luni era proba de Slalom și marți Slalomul Uriaș. Am noroc însă de prieteni peste tot. L-am sunat pe unul bun de la Deva (deci trebuia să mă duc înapoi) care a rezolvat să ajung la un doctor cât de repede se poate. Odată ajuns la el, l-am implorat să facă orice deoarece trebuie să pot concura a doua zi. Orice? Orice. Bine. A scos acul, mi-a făcut o injecție și în mai puțin de 30 de minute glezna mea se făcuse aproape normală. Din nou in mașină, am ajuns la Transalpina puțin după prânz. Însă după tot acest drum, cu toate cele întâmplate altceva este amuzant. Am auzit că unii dintre oameni prezenți nu au crezut  povestea mea și au spus că nu am avut chef să ajung, că am făcut nu știu ce pe nu știu unde. Drăguț. Bineînțeles, nu a venit nimeni la mine să îmi spună asta în față. Dar asta este. Nici o problemă. Mereu vor exista ”hateri”. :*. 

CONCURSUL. Slalom Uriaș. Nu era proba mea (trebuie să specific aici pentru cei care nu știu că probele pe care sunt specializat, anume Coborâre și Super-G nu se desfășoara la noi în țara deoarece sunt prea periculoase și nu avem protecția necesară). Dar eram încrezător. Favoritul era bineînțeles colegul Alexandru Barbu. Probele “tehnice” sunt probele lui (în mare parte pentru ca îi este frică și de umbra lui). Surprinzător însă după prima manșă conduceam ostilitățile. Glezna mea nu era 100% sănătoasă, însă cu toate astea am simțit că am mers bine. Trebuie să specific că Alexandru a făcut o greșală, care l-a costat destul de mult. În a doua mansa am intrat cu piciorul intr-o groapa care mi-a afectat tare glezna, iar ultimele 15 porți a fost doar o luptă cu durerea. Cineva chiar mi-a spus că se vedea clar cum schiez foarte mult doar pe un picior. În fine rezultatul final: câștigător Alexandru Barbu (cum era normal de altfel), eu am luat locul 2, iar podiumul a fost completat de colegul și prietenul de la Predeal, Claudiu Tudoran. Am fost mulțumit de rezultat și m-am bucurat cu adevărat că am reușit să ajung la acest concurs.



STAȚIUNEA. Este pentru prima dată când ajung la Transalpina. Am auzit păreri împărțite legate de această stațiune și sincer chiar nu știam la ce să mă aștept. Dar după ce am văzut cu ochii mei, pot să vă spun cu certitudine că este un loc minunat pentru a practica schiul și m-as întoarce oricând acolo. Pentru mai multe informații click AICI. Am avut și plăcerea să îl cunosc pe directorul stațiunii, pe domnul  Marius Fodor și pe doamna Ramona Fodor. Multumită lor am avut parte de Campionate Naționale anul acesta. Vă mulțumesc pe această cale și mi-a făcut o mare plăcere să vă cunosc.

SUSȚINERE. Câteodată în timpul sezonului când sunt departe de România, uit de susținerea  pe care o am aici. Cu toate că poate nu îmi dau seama, ea există. Mi-a fost adusă aminte într-un mod “brutal”, când o “gașcă” de copii m-au recunoscut și literalmente m-au “atacat”. Sunt viitoarele stele ale clubului CSS Petroșani și sper să îi văd pe schiuri până pe cele mai înalte culmi. Potențial există cu siguranță. Trebuie să spun că momentele cand eram cu ei pe pârtie și  era ca o mică ”bătaie” care sa mă ia primul în brațe, sunt unule dintre cele mai frumoase sentimente pe care le poți trăii. Sentimentul care m-a cuprins în acel moment, mă împinge să mă trezesc în fiecare dimineață, indiferent de oră sau de anotimp și să mă duc la antrenament. Ei au impresia că eu le-am făcut o favoare că am stat puțin împreună cu ei, când defapt este exact opusul. Le mulțumesc pentru ceea ce îmi oferă și promit să fac tot ce îmi stă in putință să le fiu cel mai bun model. Sper că pot să le arat o cale câtre un drum bun în viață și îmi doresc din inima ca într-o bună zi oricare dintre ei să îmi depășească toate recordurile. Vă multumesc. Voi îmi dați putere.


No comments:

Post a Comment