Oportunitati

   Este timpul sa ma spovedesc. In momentul in care l-am ales pe domnul Hans Frick sa imi fie antrenor nu stiam foarte bine cine este, ce rezultate a avut, de ce este in stare. M-am gandit ca pare un om bun si ar trebui sa incercam, sa vedem ce se intampla. Intre timp, in aceste 2 luni jumatate am aflat tot ce era de aflat. Oamenii cu adevarat valorosi nu se dau mari. Plec capul in fata sa. Nu exista o cale mai buna.  Este foarte pasionat de schi alpin si de rezultate, sa faca ceva din nimic. Cu mine spre exemplu. Ce antrenor de top din Austria ar lua un roman de 23 de ani, fara o tehnica de baza, care cunoaste schiul mai putin decat un junior de 15 ani din Austria, incercand sa ajunga cu el in Cupa Mondiala intr-o buna zi? Apropo, fara sa il intereseze banii. Pe zi ce trece imi dau seama din ce in ce mai mult cat de norocos sunt ca Georg si Hans m-au acceptat in echipa lor, oferindu-mi astfel conditii de care nu a avut parte un roman de foarte multa vreme. Cu exceptia lui Dan Cristea, poate sunt singurul. Sa explic ce inseamna asta. Pe 9-10 decembrie a fost pentru prima oara cand am urcat noaptea cu gondola. De ce? Pentru ca am avut incredibila oportunitate sa ma antrenez alaturi de lotul de Cupa Europei a Austriei (a doua echipa a tarii).  Raiteralm, Super-G, partie inchisa, combinezon, timp, top! 4 manse in conditii de concurs. Poftim? 4 manse? Nu e prea putin? NU. E perfect.  Acesta este inca un lucru care l-am invatat acest sezon. Ce inseamna cu adevarat caliltate cand vine vorba de antrenamentul pe schiuri (una dintre lucrurile pentru care Romania este unde este in ziua de azi la schi alpin, voi reveni la acest subiect). Poate va intrebati ce mare lucru sa te antrenezi in asa conditii cu austriecii, toata lumea poate. GRESIT.  De obicei nimeni nu poate si asta e ideea. Daca nu faceam parte din echipa lui Hans aveam sansa porcului de Craciun J. Sa dau un exemplu mai pe intelesul tuturor, ca sa ilustrez ce inseamna asta. Joci la Steaua Bucuresti, te antrenezi cu FC Barcelona. Oportunitatile incredibile care imi apar in cale (calea schiurilor) imi ridica moralul si imi dau incredere in mine. Timpii care i-am obtinut in aceste antrenamente in comparatie cu cei mai buni ai Autriei sunt foarte imbucuratori. Semn ca am inceput pe un drum foarte bun.  Am cautat un drum, l-am ales pe acesta. Ideal. Tot ce ramane de facut acuma este sa ascult cuvintele ce provin din imnul clubului mei de fotbal preferat, si sa fac ce spun ele. Walk on…and You’ll Never Walk Alone.