In primul rand, as vrea sa imi cer scuze pentru ca nu am mai scris in ultima perioada. Sunt in Hintertux (AUT) in cantonament si am probleme cu conectarea la internet in locul unde sunt cazat. Acuma am venit la un bar sa pot scrie.
Dupa cum spuneam, astazi am avut parte de o mare victorie. Nu, nu pe partie. Ca sa pot spune toata povestea, trebuie sa ne intoarcem in Septembrie 2012. In primavara anului 2012 am decis sa ma reapuc de schiul de performanta, dupa ce am renuntat la in 2010. Una din primele probleme, bineinteles, banii. Persoana care conduce sectia de schi alpin la clubul la care eram legitimat (CS Dinamo Bucuresti) mi-a transmis ca clubul nu ma poate sustine in nici un fel. Bine. Nu ma asteptam la altceva. Daca cineva nu crede in tine si in ceea ce vrei sa faci nu te va ajuta, normal. Adevarul adevarat este ca nici nu imi doresc ajutor de la cineva care nu crede in mine. Am inceput cautarile pentru un nou club. Dupa cateva intrebari adresate unor persoane apropiate mie in care am incredere, am fost indreptat catre CSM Sibiu. Am intrebat daca este posibil un transfer. Bineinteles. In Septembrie 2012 am ajuns la club sa vorbesc cu directorul, sa ma prezint, sa imi prezint planurile, sa vedem cu ce ma putea sustine. Am fost incantat de discutie. Mi-a promis 4 perechi de schiuri in Ianuaire. Perfect. Am plecat de acolo foarte fericit, cu promisiunea acelor schiuri. Semnat. Hai sa progresam umpic in timp. Oct-Noi-Dec-Ian (?) -Feb-Mar-Apr-Mai. Un sezon bun. Am descoperit Coborarea. Nu eram sigur de vreo calificare la Olimpiada. Schiurile promise nu le-am vazut. Asta e, m-am descurcat doar cu ajutorul primit de la facultate unde aveam bursa pentru sport nivelul 1 (din nou, multumesc Coventry). Un nou club m-a contactat. O oferta foarte buna. Data era 30 Mai 2013, joi. Vineri era ultima zi din perioada de transferuri (da, si al schi exista perioade de transferuri). Asa ca vineri dimineata m-am infiintat la biroul directorului CSM Sibiu, ca sa imi poata semna doua hartii ca sa ma declare liber. Nici macar o secunda nu m-am gandit la posibilitatea ca el nu va semna, stiind clar ca promisiunile lui nu au fost respectate iar eu la randul meu nu am concurat deloc sub 'culorile' clubului respectiv (nu am avut nici un concurs in tara, iar la concursurile din afara se considera ca mergi pentru tara, nu club). Discutia mea cu domnul director a decurs in felul urmator (nu sunt exact cuvintele dar asta e ideea):
Eu: Am o oferta foarte buna de la un alt club: asta asta asta si asta, am venit sa imi semnati acordul de transfer.
Director: Nu pot sa iti dau drumul acum, in primul rand trebuie sa convoc consiliul clubului ca sa poata aproba transferul, in al doilea rand parca am aveam o intelegere. Am facut un plan. Schiuri si tot.
E: Da, schiurile in ianuarie.
D: Da, in ianuarie!
E: .......Ianuarie a trecut.....?
D: A, nu ianuarie 2013, ianuarie 2014!
E:...................................
Efectiv am inghetat. Nu imi venea sa cred ce aud. Cam dupa 10 minute am plecat de acolo cu coada intre picioare. Nu imi amintesc mare lucru din ce s-a intamplat in acele minute. Incercam sa imi amintesc in detaliu discutia din Septembrie. Cam la jumatate de ora dupa ce am plecat de acolo am realizat ce se intamplase. Stai sa inteleg. Deci eu plec de la un club care nu ma ajuta cu nimic la altul care imi pormite ca ma ajunta peste un an si ceva? Nu. Imposibil. Ori a crezut ca sunt ghips de prost ori minte si cand doarme. Adevarul este ca nu eram pregatit pentru asa ceva. Nici in cele mai urate cosmaruri nu mi-am inchipuit ca nu o sa imi dea drumul, asa ca nu am pregatit absolut nimic pentru un eventual refuz. Perioada de transferuri a trecut. Urmatoarea: 15 Octombrie - 15 Noiembrie 2013. Asa ca urma sa astept pana atunci, cu speranta ca atunci se va rezolva in vreun fel. Incredibil. Asa a inceput o vara foarte stresanta. Din nou, sa progresam pana in prezent. Iun-Iul-Aug-Sep-Oct. Calificat pentru Olimpiada. In momentul in care am aflat ca sunt calificat a fost o senzatie unica. Eram la mine in camera, in Brasov. Singur acasa. Am sarit in sus de bucurie, am tipat, si am plecat in alergare prin casa in speranta ca gasesc pe cineva sa imbratisez. Epic fail. Pana la urma am imbratisat purcelusul de plus. Suficient. Fericirea mea nu a durat mult, pentru ca dupa 5 minute mi-am amintit de problema mea, oferta care mi-a fost facuta si de cel ce nu trebuie numit. Mi-am zis: 'Dracu. Sigur o sa-mi dea drumul acuma...' Bineinteles in acel moment poate aveam varianta sa ma duc acolo sa incerc sa negociez ceva pentru noul sezon avand in vedere Olimpiada si sa o luam de la capat. Nici sa ma tai :). Chiar daca mi ar fi oferit o oferta de 3 ori mai mare decat oricine, nu as mai fi schiat pentru ei. Nu lucrez pentru sau cu rea credinta (sa spunem frumos rea credinta).
Salvarea mea a venit, din nou, de la Catalin Leonte. Da, acelasi Catalin Leonte care m-a ajutat cu materialele necesare pentru pregatirea schiurilor. M-a intrebat daca as dori sa ma mut la ASC Corona Brasov, club a carei sectie de schi alpin o conduce. Bineinteles...dar transferul. 'Lasa ca vedem ce putem face.' Pot spune cu mandrie ca incepand de astazi, dupa o vara plina de stres (nu in mica parte din cauza clubului), sunt transferat.
Schiul este un sport costisitor. Poate sa ajunga de la 5000 la 50.000 de euro pe sezon depinzand de obiectivul, ambitiile, nivelulul si posibitatiile fiecaruia concurent in parte. Orice este de ajutor. Buget mai mare, posibilitati mai mari, vise mai mari. Astazi a fost al doilea mare pas ca importanta de cand am decis sa ma reapuc de schi. Primul, desigur, fiind calificarea la Olimpiada.
Multumesc Catalin Leonte. Incepand de astazi, fac parte din familia ASC Corona Brasov. Ma simt mai increzator ca niciodata. Doar un singur lucru ramane de facut.
GAS GAS GAS !!!!
No comments:
Post a Comment